02. Cash_shutterstock_132181025
Produse financiare pentru cash

Adrian Vasilescu, BNR: Bunăstarea începe de la buget

 

26 martie 2014

În „Utopia“ lui Thomas Morus, „niciun  om nu are vreun fel de proprietate“, dar „cu toţii sunt foarte bogaţi“… Ceva mai târziu, deşi nu atât de puternic nuanţat, Marx avea să viseze „bunăstarea asigurată prin împărţirea egală a bunurilor“. Comunismul a încercat să aplice formula în practică. Fără succes. Iar unele ţări capitaliste, dintre cele care au pus bazele „statutului bunăstării“, s-au convins că „bunăstarea pentru toţi“ e o iluzie.

În anii ’90, ideea unui „stat al bunăstării“ a fost vânturată şi la noi. Era vremea în care creştea speranţa că am putea „să altoim“ aici, în România, modelul suedez. Treptat, o mare parte a societăţii, devenind ceva mai pragmatică, s-a convins că bunăstarea se cumpără. Cu bani, fireşte. Şi că atât timp cât în acest mare „sac“ pe care îl numim avuţia societăţii se vor aduna încă prea puţini bani, nu va putea fi cumpărată prea multă bunăstare. Nici creditele nu ne-au adus prea multă bunăstare.

Desigur, societatea are mai multe surse de unde vin bani pentru bunăstare. Dar una singură ne priveşte pe toţi: bugetul ţării. Legat de două condiţii. Ambele obligatorii. Prima: deficitul  bugetar să nu mai crească, pentru că ar submina poziţia României în Uniunea Europeană. A doua: să crească cheltuielile, pentru a nu afecta salariile bugetare, pensiile şi ajutoarele sociale. Ceea ce înseamnă că rămâne un singur teren de manevră: capitolul de venituri.  Să vedem, deci, cum pot fi înmulţite sursele de venituri.

După ce criza ne-a lovit cu doi ani de recesiune, 2009 şi 2010, am văzut venind în România un alt timp, fundamental diferit, în care descreşterea economică s-a transformat în creştere, iar inflaţia în dezinflaţie. Şi iată că am ajuns să vedem cum PIB-ul creşte mai repede decât cresc preţurile. O redută deja cucerită. Ca să ajungem însă la o masă critică de bunăstare, renunţând la iluzia bunăstării pentru toţi, fireşte, să obţinem deci un standard de viaţă ridicat pentru cea mai mare parte a populaţiei, va fi nevoie de mai multă muncă, de mai multă competenţă, de concurenţă la sânge. Altfel, nu vom scăpa de bolile care au măcinat mulţi ani investiţiile, producţia, consumul. Şi, mai ales, banii.

Ne îngrijorează, acum, rata negativă a consumului. Mai mult consum ar aduce mai mult PIB. Dar un consum sustenabil, întemeiat pe muncă performantă, nu ca înainte de criză când consumul, în creştere, făcea PIB. Atunci, piaţa imobiliară explozivă făcea PIB. Piaţa automobilelor, care parcă înnebunise, făcea PIB. Circulaţia rutieră, strangulată în toate marile oraşe ale ţării, făcea şi ea PIB. Populaţia se împrumuta, consuma şi făcea PIB. Un PIB însă nu tocmai sănătos, fiindcă în aluatul acestei valori adăugate produsele fabricate în România nu acopereau o pondere optimă. Când însă, în toamna lui 2008, lucrurile au luat o întorsătură gravă, sub ameninţarea crizei globale, creditele şi-au încetinit ritmul. Totodată, au fost reduse salarii, s-au pierdut locuri de muncă. Iar cumpărăturile, îndeosebi cele legate de construcţii, de piaţa imobiliară şi de piaţa automobilelor, au început să scadă.

E nevoie de mai mulţi bani la buget. De unde? Din taxa pe valoarea adăugată, aplicată pe tot ce cumpărăm, de la jucăriile  pentru copii până la automobile şi obiecte de lux. Nu e niciun dubiu că taxa în cauză nu va putea să crească dincolo de cota actuală, de 24 la sută. Aşa că din TVA vor fi obţinuţi bani mai mulţi numai dacă se va vinde mai mult şi se va cumpăra mai mult. La fel din impozitele pe salarii, aplicate tuturor celor care sunt plătiţi la vedere pentru munca lor. Pot veni la buget mai mulţi bani din impozite pe salarii? Da… dar nu prin creşterea cotelor, ci prin mărirea câştigurilor. Şi a numărului de salariaţi. Sau impozitele pe profit… Acele impozite pe care le încasează statul din ce s-a realizat în economie – diferenţa putând fi repartizată pentru rezerve şi provizioane obligatorii, pentru investiţii, pentru dividende şi pentru premierea salariaţilor. De aici ar putea veni bani mulţi numai dacă vom avea cifre de afaceri mai mari şi mai multă valoare adăugată.

Sursa: Ziarul Financiar