02. Cash_shutterstock_132181025
Produse financiare pentru cash

Constantin Chirca, BNR: Datoria externă, o modalitate corectă de abordare

 

17 aprilie 2014

Simpozionul „Transformări în economia românească“, organizat de BNR, luni 7 aprilie a.c., care şi-a propus să analizeze într-o primă etapă transformările economice din ultimii 14 ani, a fost un bun început pentru a gândi profund atunci când ne propunem să oglindim o stare macroeconomică.

Citind articolul dumneavoastră, domnule Sorin Pâslaru, publicat în Ziarul Financiar, joi 10 aprilie a.c., „Vine scadenţa. Generaţia care porneşte la drum are pe cap o datorie de 100 miliarde euro“, am avut momente de mulţumire constatând că aţi utilizat ca suport materialele prezentate cu ocazia acestui simpozion. A fost un început, aşa cum sublinia domnul Guvernator, dintr-o serie viitoare de analize aprofundate pe tematici macroeconomice.

Cu privire la datoria externă a României, subiectul principal al articolului dumneavoastră, am precizat în timpul expunerii că la acest simpozion nu ne-am propus să facem o analiză detaliată a acestei teme, apreciind că importanţa acestui subiect va impune tematica unei alte prezentări.

Pentru o înţelegere corectă a indicatorilor privind datoria externă se impun câteva precizări. Generaţia celor care au astăzi între 30 şi 40 de ani nu porneşte la drum cu o datorie externă brută de 100 miliarde euro. La 31 decembrie 2013, soldul datoriei externe brute totale era de 96 miliarde euro, iar la 28 februarie a.c. înregistra 94 miliarde euro, aceasta înscriindu-se pe o traiectorie descrescătoare.

Când purcedem la o astfel de analiză, trebuie să reflectăm şi asupra structurii datoriei externe brute. În fiecare lună, BNR face publice aceste date. Astfel, la 31 decembrie 2013, din 96 miliarde euro datorie externă brută, datoria externă pe termen scurt (TS, maturitate până la 1 an inclusiv) înregistra 19,1 miliarde euro (17,5 miliarde la 28 februarie a.c.), iar datoria externă pe termen mediu şi lung (TML) 76,9 miliarde euro. Eventual, aceasta din urmă ar fi putut fi atribuită generaţiei de 30-40 de ani. Însă, dacă luăm în calcul soldul împrumuturilor (rămas de plătit) de la FMI în sumă de 4,8 miliarde euro (din care, 3,8 miliarde euro vor fi plătite de către BNR) ce se va stinge în anul 2015, datoria externă brută TML ar înregistra suma de 72,1 miliarde euro, din care 6,5 miliarde euro reprezintă depozitele nerezidenţilor la instituţii de credit rezidente.

De reţinut că soldul datoriei externe brute TML, astfel calculat, are două componente: (i) datoria externă brută privată TML în sumă de 36,2 miliarde euro; (ii) datoria externă brută publică (inclusiv public garantată, de 1,2 miliarde euro) în valoare de 29,4 miliarde euro. Această împărţire are o mare importanţă, atât prin prisma serviciului anual al datoriei externe TML diferit de cel al datoriei externe TS, cât şi prin sursele de finanţare.

Analiza datoriei externe nu poate fi disociată de rezervele internaţionale (valutăĂaur) la BNR, precum a subliniat domnul Guvernator cu ocazia acestui simpozion, citez: „O parte însemnată din datoria externă pe termen scurt o regăsim în rezervele valutare de la BNR“.

O întrebare se mai impune: care dintre datoriile externe trebuie luată în analiză pentru a reflecta mai fidel îndatorarea, datoria externă brută sau cea netă? Conform metodologiei FMI, Eurostat şi BCE, datoria externă netă reprezintă diferenţa dintre pasivele şi activele financiare, pe instrumente financiare de natura datoriei externe (împrumuturi şi credite, titluri de stat, depozite ş.a.). Prin urmare, într-o analiză a datoriei externe trebuie să luăm în calcul şi rezervele valutare la BNR (acestea fiind active externe), precum şi creanţele rezidenţilor în raport cu nerezidenţii.

Este adevărat că până în anul 2010 datoria externă brută a avut o dinamică accelerată de creştere, atingând nivelul de 92,5 miliarde euro, dar să ne uităm şi la creşterea accelerată a rezervelor valutare la BNR, acestea înregistrând valoarea de 32,4 miliarde euro, în acelaşi an de referinţă 2010, menţinându-se la acest nivel până în anul 2013. Datoria externă netă, începând cu anul 2008, a reprezentat aproximativ 50% din datoria externă brută, rezervele valutare având o influenţă pozitivă semnificativă.

Se mai observă că începând cu anul 2009, odată cu intrarea României în recesiune (anii 2009, 2010), dinamica creditului acordat societăţilor nefinanciare şi instituţiilor financiare a scăzut sever, de la rate anuale de 16,8% – 50,2 % înregistrate în perioada 2005-2008 la rate anuale de  6,1% în 2010 şi de 9,9% în 2011, în anii 2009, 2012, 2013 înregistrându-se  rate anuale negative      (-5,0%, -0,3%, -6,3%). În aceste condiţii nu este de mirare că societăţile nefinanciare şi instituţiile financiare au apelat la credite şi împrumuturi de la nerezidenţi. Şi să nu omitem finanţarea de către investitorii străini a afacerilor din România (firmele ISD).

Şi, în încheiere, las deschisă analiza datoriei externe pentru un eveniment  ulterior, aşa cum a menţionat domnul Guvernator, cu  precizarea că „cele 100 miliarde euro datorie externă pe capul generaţiei de 30-40 de ani“ nu au fost aşa cum trebuie atribuite, mai ales dacă avem în vedere cele 48 miliarde euro, cât reprezenta datoria externă netă la 31 decembrie 2013, precum şi faptul că România a avut puterea financiară să plătească în anul 2013 un serviciu al datoriei externe brute de  56 miliarde euro (rate de capital, dobânzi şi comisioane), din care 24,8 miliarde euro serviciul datoriei externe TML şi 31,2 miliarde euro serviciul datoriei externe TS.

Sursa: Ziarul Financiar